Ubuntu este cea mai de succes distribuție Linux, dar chiar și ei au fost nevoiți să anuleze aceste opt proiecte.

Ubuntu este, la bine și la rău, cea mai cunoscută distribuție Linux: chiar și cei care nu au instalat niciodată Linux îi recunosc numele. Dar în spatele succesului său se află o istorie de proiecte eșuate.

În domeniul Linux pentru desktop-uri, Ubuntu nu numai că a fost și rămâne popular: continuă să fie una dintre cele mai influente distribuții din lume . A simplificat instalările, a standardizat lansările regulate, a îmbunătățit drastic suportul hardware și a fost principalul punct de intrare în ecosistemul Linux pentru milioane de oameni timp de ani de zile.

Tocmai datorită acestui succes, Canonical nu s-a mulțumit niciodată cu menținerea status quo-ului . Sub conducerea lui Mark Shuttleworth, compania s-a străduit constant să depășească PC-ul tradițional , să elimine fragmentarea dintre dispozitive și să construiască o experiență unificată, deschisă și competitivă, care să rivalizeze cu marile ecosisteme proprietare.

Însă adevărul este că multe dintre încercările sale nu s-au concretizat, nu din lipsă de idei sau talent, ci, în multe cazuri, pentru că ambiția sa depășea limitele economice și de piață ale vremii . Acest lucru l-a determinat să acumuleze un portofoliu de „proiecte anulate” care, proporțional, rivalizează cu cel al Google.

Unity: mediul desktop care a divizat comunitatea

În 2011, Canonical a luat o decizie radicală: a abandonat GNOME ca mediu implicit și a optat pentru Unity , propriul desktop conceput de la zero pentru a funcționa atât cu mouse-uri, cât și cu ecrane tactile. Astfel, Unity a introdus idei înaintea timpului său:

• Un lansator lateral persistent .
• Dash ca hub unificat de căutare.
• Obiective și telescoape capabile să combine rezultate locale și online.

Însă Unity a creat și o ruptură istorică în comunitatea Linux. Mulți utilizatori au respins schimbarea, în timp ce alții au apărat-o, considerând-o o evoluție necesară. Adevărata problemă a apărut atunci când Unity a încetat să mai fie doar un mediu desktop și a devenit piesa centrală a unui proiect mult mai amplu: convergența.

Astfel, când convergența a fost anulată, Unity 8 (care trebuia să fie baza acelui proiect) a urmat aceeași cale, iar Canonical deja irosise timp prețios (și cheltuise prea mult buget) pentru a dezvolta o interfață actualizată diferită.

În cele din urmă, în 2017, Canonical a anunțat sfârșitul Unity ca mediu desktop principal, revenind la GNOME în Ubuntu 17.10 . Unity nu a murit din lipsă de idei, ci din lipsă de viabilitate pe termen lung .

Convergență: visul care nu s-a mai întâmplat niciodată

Haideți să vorbim mai detaliat despre faimoasa „convergență”, care a fost cândva principalul pariu strategic al Ubuntu: un sistem de operare unic capabil să se adapteze automat la telefoane mobile, tablete și computere. Conectați telefonul la un ecran și obțineți un PC complet.

Pe hârtie, a fost o idee genială . Chiar și astăzi, există concepte similare (cum ar fi Samsung DeX), dar Ubuntu a fost pionierul . Cu toate acestea, costul a fost enorm:

• Dezvoltare simultană de desktop, mobil și tabletă.
• Lipsa aplicațiilor native.
• Dependență de producătorii de hardware reticenți.

În 2017, Canonical și-a recunoscut înfrângerea și a anulat oficial proiectul. Pentru mulți utilizatori, acesta nu a fost doar sfârșitul unei tehnologii, ci și sfârșitul ultimei încercări majore de a crea un ecosistem deschis ca alternativă la giganții proprietari.

Ubuntu Touch și Ubuntu Phone: sosesc târziu pe piața mobilă

Chiar înainte de a se angaja către o convergență completă, Canonical a lansat Ubuntu Touch , un sistem de operare mobil bazat pe gesturi, conceput pentru a se integra cu desktopul. Unele dispozitive comerciale au ajuns chiar pe piață (cum ar fi BQ Aquaris ), iar compania se pregătea să lanseze propriul dispozitiv Ubuntu Phone .

Dar problema a devenit repede clară:

• Ecosistemul de aplicații era aproape inexistent.
• Performanță limitată.
• A sosit târziu pe o piață deja dominată de Android și iOS.

Deși conceptul era atrăgător și interfața inovatoare, Ubuntu Touch nu a prins niciodată, iar Ubuntu Phone nu a văzut lumina zilei. Canonical a abandonat proiectul, care supraviețuiește și astăzi datorită comunității (UBports), aflată acum în afara umbrelei oficiale a companiei.

Ubuntu Edge: cel mai reușit eșec

În 2013, Canonical a lansat o campanie istorică de crowdfunding pentru a finanța Ubuntu Edge , un smartphone de ultimă generație conceput ca un dispozitiv complet convergent: în timp ce BQ Aquaris și Ubuntu Phone rulau doar Touch în modul mobil, Edge s-ar fi putut conecta la un monitor de PC și ar fi devenit un dispozitiv desktop.

Rezultatul a fost paradoxal: campania a strâns peste 12 milioane de dolari , ceea ce nu era o sumă mică, dar nu a atins obiectivul de 32 de milioane de dolari. Drept urmare, dispozitivul nu a fost niciodată fabricat.

Ubuntu Edge a devenit cel mai mare eșec din istoria crowdfunding-ului tehnologic . A demonstrat un interes real, dar și că a concura cu Apple și Google necesita resurse enorme de care Canonical pur și simplu nu dispunea.

Ubuntu One: cloud-ul înainte să fie la modă

Înainte ca iCloud, Google Drive sau OneDrive să domine piața, Canonical a lansat Ubuntu One , un sistem integrat pentru stocarea în cloud, sincronizarea fișierelor și achiziționarea și redarea în flux a muzicii.

Serviciul oferea 5 GB de spațiu de stocare gratuit, dar modelul de afaceri nu putea rezista concurenței giganților cu resurse financiare mai mari . Canonical a închis majoritatea funcțiilor sale în 2014 pentru a-și reorienta resursele către convergență... care, în mod ironic, avea să ajungă și ea la același coș de gunoi al proiectului .

Uite: serverul grafic care a rămas fără spațiu

Pentru a evita dependența de versiunile vechi X11 sau Wayland , Canonical a dezvoltat Mir , propriul server grafic (software-ul responsabil pentru gestionarea ferestrelor, a datelor introduse de utilizator și a compoziției finale a imaginii de pe ecran). Astfel, Mir a fost conceput ca fundament tehnic pentru Unity 8 și convergență.

Problema era strategică: Wayland era deja adoptat de GNOME și KDE, în timp ce Mir izola Ubuntu de restul ecosistemului Linux, ceea ce, la rândul său, făcea ca mentenanța să fie costisitoare și neprofitabilă.

Mir nu a dispărut complet, dar a murit ca server grafic desktop , fiind retrogradat la utilizări specifice în domeniul Internetului Lucrurilor (dispozitive în mod chioșc și interfețe tehnice industriale).

Wubi: anulat din cauza succesului

Wubi a fost unul dintre cele mai discrete, dar și influente proiecte ale Ubuntu. Acesta le-a permis utilizatorilor să instaleze distribuția din Windows fără a modifica partițiile sau a risca să deterioreze sistemul existent, reducând drastic bariera de acces pentru noii utilizatori . Ani de zile, a fost prima introducere în Linux pentru mii de oameni.

Întreruperea producției sale nu s-a datorat eșecului misiunii sale, ci mai degrabă evoluției naturale a ecosistemului: schimbări profunde în Windows, apariția UEFI, îmbunătățiri ale programelor de instalare tradiționale și apariția unor alternative precum mașinile virtuale și subsistemul Windows pentru Linux au însemnat că Wubi nu mai era necesar. În acest sens, Wubi nu a eșuat : și-a îndeplinit scopul și a dispărut atunci când problema pe care o rezolva a încetat să mai existe.

Sursa: Genbeta