Povestea fascinantă a vremurilor când Linux se instala… cu dischete

 

Odată ca niciodată (în anii ’90), lumea calculatoarelor părea desprinsă dintr-un film retro. Imaginează-ți o sală plină de hardware voluminos, modeme care picoteau cum se conectau la Internet prin conexiuni la telefon fix, iar pentru orice, chiar și pentru un simplu program, trebuia să fi șoferul propriului tău calculator.

Călătorie în timp spre începuturile instalațiilor Linux

În acel moment din anii 1980–1990, chit că un modem se conecta la un receptor de telefon fix, sistemele de operare nu aveau un internet ușor. Dacă voiai Linux, trebuia să introduci, rând pe rând, dischete — de 3,5 inchi, pe vremea aceea considerate magice, dar fragede și lente. O distribuție completă ar fi avut nevoie de… cel puțin șase dischete! Și nu doar atât: dura ore întregi, între timp citind cu atenție documentația tehnică, formatând discurile, sperând că le citește corect. Și dacă un singur sector avea o eroare, instalarea pică. Totul era pentru adevărații entuziaști.

Primele ediții: două dischete care schimbau totul

Dar primii curajoși au făcut istorie. În 1992, un programator pe nume H.J. Lu a lansat prima distribuție Linux înregistrată, pe două dischete de 5¼ inchi: una pentru boot (pornirea sistemului), alta pentru root (accesul la interpretul de comenzi). Trebuia să introduci întâi prima dischetă, apoi a doua și, dacă voiai copy-paste pe hard disk, editai manual bootloader-ul cu… un editor hexadecimal. Wow!

Inovație: instalare pe meniu, nu pe cod binar

Din Marea Britanie, la Manchester Computing Center, un programator pe nume Owen Le Blanc a adus ceva revoluționar: MCC Interim Linux. În loc de dischete complicate, avea un installer bazat pe meniu. Funcționa într-un mod mult mai prietenos — mai precis la fel cum instalăm azi. Inclusiv instala pe hard disk fără să te atingă de codul binar al bootloader-ului. Super-progres! Și partea frumoasă? Se putea descărca prin FTP, dacă aveai conexiune la rețea.

De ce e o poveste demnă de o enciclopedie sau de o poveste tech plină de farmec?

• Fragilitatea și entuziasmul: toți se jucau cu moduri rare de stocare, dischete delicate, unelte brute — dar cu pasiune.

• Progres rapid: în doar câțiva ani, de la dischete de boot complicate, s-a ajuns la instalări simple, prin FTP și meniuri, de parcă era magie.

• Personaje pasionate: H.J. Lu și Owen Le Blanc nu erau eroi de benzi desenate, dar au făcut Linux accesibil și mai aproape de utilizatorul obișnuit.