Relatarea unui om de știință despre trecerea de la Windows la Linux în practica științifică de zi cu zi

 

Autor: Stefan Scherbaum, profesor de Metode de Psihologie și Modelare Cognitivă, Universitatea Tehnică Dresda

În urma evoluțiilor de pe piața software și a discuțiilor din jurul acestora, se poate observa o tendință către legături comerciale pe termen lung și încercări de a stabili practici deja comune pe internet, cum ar fi colectarea și exploatarea financiară a datelor utilizatorilor, și pe computerele locale. Deși acesta este un fenomen răspândit, atenția actuală se concentrează în special pe practicile comerciale ale Microsoft, deoarece sfârșitul suportului pentru Windows 10 obligă mulți utilizatori să treacă la Windows 11. Această atenție evidențiază un fapt care altfel tinde să rămână ascuns: Windows ca sistem de operare și MS Office ca software de birou de bază sunt, în principiu, o „cușcă de aur” pentru utilizatorii lor. Deși sistemul de operare și programele Office sunt convenabile, acestea leagă din ce în ce mai mult utilizatorii lor prin mecanisme care pot afecta indirect munca (academică). De exemplu, introducerea modelelor de abonament mută funcțiile cheie într-o relație de plată pe termen lung, creând o dependență pentru universități și instituții de cercetare care este greu de prevăzut pe termen lung. La aceasta se adaugă integrarea tot mai mare a publicității în sistemul de operare în sine, precum și caracteristici care pun probleme de confidențialitate, cum ar fi inteligența artificială numită „Recall”, care înregistrează și analizează local activitatea extinsă a utilizatorilor în fundal. Necesitatea unui cont Microsoft pentru conectarea la sistemul de operare local este la fel de critică. Deși acești pași sunt în prezent parțial atenuați de versiuni speciale pentru uz universitar, această evoluție ridică întrebări fundamentale într-un mediu științific/academic în care protecția datelor, trasabilitatea și suveranitatea asupra propriilor date sunt esențiale. Avem de-a face cu o platformă din ce în ce mai închisă, care își propune să-și limiteze utilizatorii din motive comerciale, mai degrabă decât să le acorde libertatea de alegere tehnologică și controlul asupra mediului lor de lucru. Windows devine astfel un sistem care, deși impresionant, își leagă și restricționează din ce în ce mai mult utilizatorii. Sistemele Apple sunt similare, deși în prezent nu sunt în centrul criticilor din cauza dezbaterii continue, iar Apple ar putea fi mai precaută în ceea ce privește problemele de confidențialitate a datelor datorită identității sale de brand. Concluzia care se poate trage din aceste evoluții este că părăsirea unor astfel de cuști devine din ce în ce mai mult o chestiune de autodeterminare științifică și de conservare a suveranității digitale.

Și tocmai această autodeterminare și suveranitate doream să le revendic. În ianuarie 2025, am început un mic experiment personal: am decis să înlocuiesc sistemul meu de operare familiar, Windows, cu sistemul de operare gratuit Linux – nu doar pentru testare și „experimentare”, așa cum sugerează rapid multe videoclipuri de pe YouTube, ci pentru utilizare productivă, de zi cu zi, ca om de știință. Astăzi, după aproape un an și două semestre, pot spune: Experimentul a fost un succes și voi continua pe această cale.
În acest articol, voi împărtăși motivațiile mele, primii pași, experiențele mele – și ce mi-aș fi dorit să citesc înainte de a face schimbarea.

De ce am pornit în această călătorie

Linux este încă considerat de mulți sistemul de operare pentru tocilari – și, ca să fiu sincer, acest lucru nu este complet greșit. Cel puțin nu este ceea ce se oferă în mod obișnuit ca „soluție standard”. Marea majoritate a oamenilor cumpără astăzi un dispozitiv care „pur și simplu” rulează Windows sau macOS, iar ceea ce se întâmplă de fapt în fundal rămâne ascuns majorității utilizatorilor.

Dar tocmai pentru că sistemul de operare este invizibil și folosim atât de ușor ceea ce ni se prezintă, vreau să atrag din nou atenția asupra lui: pentru că această automulțumire nutrește o inerție periculoasă. Ignorarea sistemului de operare are nu doar costuri tehnice, ci și sociale și financiare - iar acestea au crescut dramatic în ultimii ani. Pentru mine, la sfârșitul anului 2024 s-a atins punctul în care nu mai eram dispus să tolerez acest lucru.

A devenit prea mult pentru mine

Anumite lucruri legate de ecosistemul Windows mă deranjează de foarte mult timp:

• Dependența de software scump , în mare parte pe bază de abonament. Mai ales în învățământul superior, se cheltuiesc atât de mulți bani pe licențe încât ne putem întreba dacă acest lucru este încă justificabil, având în vedere vistieria publică goală.
• Dominanța formatelor proprietare (cum ar fi .docx), care forțează efectiv utilizarea unui anumit software, cum ar fi MS Office.
• Datorită arhitecturii sale și utilizării pe scară largă, Windows este o țintă populară pentru programele malware. Software precum Outlook, în special, reprezintă o poartă de acces pentru atacuri. Programele antivirus sunt ineficiente în abordarea acestor vulnerabilități, încetinind computerul și generând costuri suplimentare.
• În ciuda reglementărilor europene, multe întrebări legate de protecția datelor rămân fără răspuns din cauza legilor americane, cum ar fi CLOUD Act. Mai ales odată cu schimbările politice din SUA, se pune întrebarea dacă cineva dorește să devină dependent de corporațiile americane în acest domeniu.

Odată cu achiziționarea iminentă a unui laptop nou, aș fi fost obligat să trec la Windows 11. Windows 11 exacerbează problemele care deja mă deranjau. Ca utilizator de Windows din sectorul public din Saxonia, avem privilegiul unei versiuni speciale de Windows adaptate cerințelor germane de protecție a datelor. Dar ceea ce așteaptă Microsoft de la utilizatorii obișnuiți este uimitor:

• Conectarea pe propriul dispozitiv este acum posibilă doar cu un cont Microsoft . Prin urmare, este necesar un cont de internet la o companie Microsoft pentru conectarea locală.
• Publicitatea își face loc în interfața sistemului – și este previzibil că primii pași provizorii ai Microsoft aici sunt exact asta: primii pași către obișnuirea cu ea, înainte să apară mai multe.
• Cu Windows Recall, compania plănuiește un instrument care înregistrează automat tot ce vedeți pe ecran – sub pretextul ușurării muncii. În prezent, această funcție poate fi încă dezactivată, dar este previzibil că, după o perioadă de familiarizare și cu fiecare pas ulterior de integrare, va deveni din ce în ce mai dificil să dezactivați funcția.
• Actualizarea forțată la Windows 11 din cauza sfârșitului suportului pentru actualizări înseamnă că mulți utilizatori trebuie să cumpere hardware nou. Microsoft susține că multe computere, care de fapt ar funcționa în continuare cu Windows 11, sunt incompatibile și refuză instalarea decât dacă utilizatorii cunosc soluții specifice. Această dependență de Windows creează astfel un munte de deșeuri electronice altfel perfect funcționale.
• Și, în final, un aspect mai puțin obișnuit: Windows 11 este foarte restrictiv în ceea ce privește interfața cu utilizatorul. Multe funcții pot fi utilizate doar într-un anumit mod , cum ar fi poziția barei de activități, care nu mai poate fi ajustată liber.

Aceste puncte au simbolizat pentru mine o tendință mai amplă: o pierdere tot mai mare a controlului asupra propriului mediu de lucru.

Impulsul final nu a venit de la un forum tehnic, ci de la studentul meu la doctorat. Ani de zile, mi-a reamintit cu amabilitate, dar insistent, că poziția mea față de Știința Deschisă necesita, de fapt, un angajament clar față de Open Source. Și de fiecare dată când o respingeam, mă gândeam în secret: Are dreptate.

Trecerea la Apple nu era o opțiune pentru mine: ar fi fost doar o schimbare de stil. Așa că era timpul să trec la o alternativă cu adevărat gratuită: Linux.

Situația inițială și transformarea acesteia

Acum se pune întrebarea: sunt deosebit de priceput în tehnologie? Folosesc Windows din anii 1990, am învățat programarea în Java, iar astăzi munca mea academică folosește în principal Matlab și din ce în ce mai mult Python – deși, ca profesor, nu mai sunt aproape deloc implicat activ, ci mai degrabă supraveghez studenții. Așadar, am o bază solidă, dar ziua mea de lucru actuală cuprinde, în cele din urmă, sarcinile tipice ale unui profesor de psihologie:
scrierea de articole (în mare parte cu MS Word, din ce în ce mai mult în colaborare cu alternative online) și utilizarea de software de citare pentru gestionarea literaturii (folosesc Zotero, care este un software gratuit); pregătirea și susținerea de prezentări (PowerPoint); multă muncă cu documente, în special PDF-uri (Adobe Acrobat); multă corespondență prin e-mail (Thunderbird – evit Outlook din motive de securitate); analiza datelor și statistici (JASP, Matlab, Python); și, în final, crearea de videoclipuri instructive (până acum cu Camtasia).

Dacă vă gândiți: „Da, acesta este și profilul meu de utilizare”, atunci aș vrea să vă recomand chiar acum să nu începeți instalarea la întâmplare, ci să planificați cu atenție schimbarea. Mai întâi, mi-am pus două întrebări:

1. Există alternative viabile pentru toate programele mele de lucru sub Linux?
2. Este sistemul potrivit pentru utilizarea zilnică sau va trebui să fie mereu ajustat/ă?

La prima întrebare se putea răspunde în proporție de 90% printr-o planificare atentă, la a doua doar prin testare zilnică.
Prin urmare, primul pas a implicat cercetarea unor programe software alternative , iar aici am făcut câteva descoperiri plăcute. Pierderea MS Office a fost cea mai mare lovitură și trebuie să recunosc că eram sceptic față de alternativa LibreOffice, pe baza experiențelor anterioare. Cu toate acestea, scepticismul meu a fost rapid risipit. În zilele noastre, puteți personaliza cu ușurință interfața LibreOffice și chiar recrea interfața panglică pe care Office o folosește de ani de zile, cu un singur clic. Documentele mari (inclusiv imagini, stiluri și referințe încrucișate) erau ușor de editat. Modificări minore de aspect au apărut în cazul aspectelor complexe (de exemplu, șabloanele de scrisori universitare cu multe câmpuri), dar acestea au fost rareori semnificative și, dacă s-au întâmplat, s-au rezolvat rapid.

Am găsit și alternative gratuite pentru restul programelor care nu sunt disponibile pentru Linux – site-uri web precum alternative.to și chatbots m-au ajutat în căutare. Pentru înlocuirea Camtasia pentru videoclipurile instructive, OBS Studio este un instrument open-source ușor de utilizat pentru înregistrare, iar KdenLive sau OpenShot sunt opțiuni bune pentru editare. Zotero funcționează cu LibreOffice ca software de citare . Pentru sarcini specifice, cum ar fi afișarea formulelor în prezentări, am considerat că KLatexFormula este o alternativă elegantă și mai ușor de citit la editorul de formule de la Microsoft. Thunderbird este oricum disponibil ca program gratuit de e-mail pentru Linux. Doar pentru editarea PDF-urilor și semnături a trebuit să folosesc o soluție proprietară, PDF Studio – din fericire, universitatea noastră a susținut achiziția unică printr-un contract de achiziții publice. Acest software este la fel de capabil ca Acrobat. Așadar, întrebarea 1 a primit răspuns fără compromisuri majore și, în unele cazuri, chiar cu soluții mai elegante decât înainte.

Trebuie să cauți tot acest software online dacă vrei? Nu, pentru că Linux vine în diverse distribuții, fiecare cu propriile configurații prestabilite și un catalog mare de software, atent selecționat. Asta înseamnă că nu descarci programe de la furnizori individuali, așa cum ai face cu Windows, ci le instalezi dintr-un fel de magazin de aplicații (fără să plătești, desigur), similar cu modul în care ai face pe un telefon mobil. O astfel de distribuție, care este o alegere foarte evidentă pentru utilizatorii de Windows, este Linux Mint . Se bazează pe relativ cunoscutul Ubuntu, oferă o interfață familiară cu elemente familiare și comenzi rapide de la tastatură special concepute pentru utilizatorii de Windows și, la fel ca Ubuntu, oferă asistență pe termen lung. Dar cu siguranță te poți bucura să testezi diferite distribuții, deoarece avantajul practic tuturor distribuțiilor Linux este că poți porni un sistem live de pe un stick USB fără a fi nevoie să schimbi nimic pe computer. După ce am petrecut puțin timp cu sistemul în acest fel, am fost convins: viteza, designul și ușurința în utilizare erau excelente și m-am simțit ca acasă.

Așa că am șters Windows de pe noul laptop și am instalat Linux Mint folosind instrumentul de instalare convenabil. Totul a mers automat. Apoi am răsfoit catalogul de software și, după două ore , eram deja capabil să gestionez o mare parte din munca mea zilnică cu noul sistem: procesarea e-mailurilor, semnarea PDF-urilor, căutarea de informații pe web, videoconferințe - totul a funcționat impecabil.

Operațiuni zilnice

Întrebarea 2 a rămas: Era Linux potrivit pentru utilizarea zilnică? Desigur, nu totul a funcționat perfect. Dar: Niciodată nu a fost mai rău decât micile neplăceri pe care le-am experimentat și sub Windows. Dimpotrivă, de fapt: am reușit să rezolv problemele mai rapid, datorită ajutorului numeroaselor forumuri. Și trebuie să recunosc: Chatboții sunt de mare ajutor aici, deoarece poți introduce întrebarea ta de la nespecialist și poți primi un răspuns competent fără a fi nevoie să cauți mult timp. Acest lucru a fost de mare ajutor în faza de tranziție, dar după prima lună, totul a funcționat fără probleme, iar numărul de probleme, dacă există, a fost mai mic decât în ​​utilizarea zilnică a Windows. Ce probleme am avut de rezolvat în prima lună?

• Inițial, modul repaus a descărcat bateria foarte repede – aproape ca și cum computerul nu s-ar fi oprit deloc . Motivul a fost că noul meu laptop era prea nou pentru acea versiune de Linux Mint. Asistența Lenovo a fost foarte utilă în rezolvarea problemei, iar când actualizarea Mint necesară a sosit o săptămână mai târziu, problema a fost rezolvată. Lecția învățată: Linux Mint nu ar trebui instalat pe computerele nou lansate. Ar trebui să le acordați dezvoltatorilor câteva săptămâni pentru a recupera.
• Monitoare : La comutarea între diferite configurații de ecran (acasă, birou, sală de curs, în deplasare), sistemul se bloca ocazional. Mi s-a întâmplat și mie acest lucru în Windows, dar în Linux trebuia uneori să închid laptopul, să-l pun în modul repaus și apoi să-l deschid din nou - ceea ce era destul de enervant pe termen lung. Un script scris de chatbot mă ajută acum să resetez desktopul cu un singur clic.
• Touchpad-ul a funcționat perfect pentru derulare, dar zoom-ul cu două degete nu. De fapt, datorită arhitecturii sale tehnice, această funcție nu este încorporată în prezent în Linux Mint așa cum este în Windows sau macOS. Folosind un chatbot, am identificat rapid un instrument inclus în distribuție care îmi permitea să atribui gestul cu două degete funcției de zoom (Ctrl+ și Ctrl-) în toate programele. Nu este chiar același lucru cu ceea ce te-ai aștepta de la un telefon mobil, dar își face treaba intuitiv.
• Versiunea de LibreOffice inclusă în Linux Mint a avut probleme la utilizarea Zotero (din cauza lipsei de suport pentru Java). Soluția a fost utilizarea celei mai recente versiuni de pe site-ul oficial LibreOffice - practic aceeași cale pe care utilizatorii de Windows trebuie să o urmeze oricum.
• Am migrat toate materialele mele de curs din PowerPoint în LibreOffice Impress ca parte a actualizărilor regulate ale cursurilor. Am putut deschide majoritatea prezentărilor direct și să le salvez în același format. Ajustările minore ale tabelelor sau diagramelor erau de obicei rezolvate cu doar câteva clicuri, astfel încât o întreagă serie de cursuri necesita doar una sau două ore de lucru în plus. Singurele excepții au fost diapozitivele în care am folosit MS Formula Editor; acestea trebuiau recreate dacă doream să fac modificări. Iar utilizarea animațiilor (videoclipuri și GIF-uri animate) necesita uneori să șterg videoclipurile și să le reintroduc din fișierul original. Pentru mine, acestea au fost costuri acceptabile pentru că nu am constrâns MS Office și versiunea sa de junghi și pentru că am materiale de curs complet deschise.
• Am avut o surpriză plăcută când am făcut backup la computer: Sub Windows, am folosit TrayBackup, un instrument simplu pentru backup-uri incrementale. Am fost apoi surprins că nu am putut găsi un instrument la fel de simplu pentru Linux, până când mi-am dat seama: Linux are o comandă încorporată pentru acest scop numită rsync. După aceea, a fost foarte ușor: O scurtă discuție cu ChatGPT și acum folosesc un script pe care l-am creat în acest fel. Rezultatul: Un backup incremental complet durează acum zece minute în loc de jumătate de după-amiază, deoarece comanda încorporată este incredibil de rapidă.

Pe lângă aceste obstacole inițiale, am fost încântat de multe aspecte ale noului sistem în utilizarea de zi cu zi. Viteza este cu adevărat impresionantă. Din experiența mea, laptopurile cu Windows erau rapide până când începeai să instalezi programe (în special software antivirus). Apoi, sistemul devenea rapid lent. Cu Linux, nu mai trebuie să aștepți ca programele să pornească - sistemul rulează foarte repede și am un control excelent asupra a ceea ce pornește. Nu există bloatware preinstalat - atât de comun la laptopuri - care să înfunde sistemul. De asemenea, am apreciat libertatea de utilizare, deoarece - spre deosebire de Windows 11 - pot decide unde este bara de activități, cum arată desktopul meu și când și ce actualizări instalez. Și Linux Mint are deja o funcție încorporată care îmi permite să atribui scurtături de la tastatură oricărui program sau funcție, ceea ce se potrivește perfect tendinței mele de a le utiliza. Linux răspunde, de asemenea, preocupărilor mele de securitate: deoarece lucrez cu un cont de utilizator restricționat, sistemul este foarte bine protejat. Știu că erorile din Linux se descoperă rapid și că cultura comunității de a le remedia permite remedieri rapide, spre deosebire de o corporație care încearcă să mențină o imagine bună cu orice preț și să acopere erorile - sau, sub presiunea de a introduce constant noi funcții, care introduce o eroare după alta, așa cum s-a întâmplat adesea cu Windows recent. În cele din urmă, deoarece nu există aproape niciun malware cunoscut pentru Linux, pot lucra cu liniște sufletească. Timpul va spune cât va dura această situație idilică, dar arhitectura sistemului și utilizarea sa pe scară largă ca sistem de server sugerează că nu va ajunge niciodată la starea dezolantă a Windows. Și, în final, de asemenea, demn de remarcat: suportul hardware pentru imprimante (imprimantă laser acasă, imprimantă de format mare în grupul de lucru), scanere (scanere cu alimentare de coli și scanere plane) și monitoare externe funcționează impecabil, necesitând instalarea unui singur driver.

Și cu toate acestea, am avut o singură cheltuială, și anume PDF Studio – în rest lucrez în întregime cu software gratuit și, prin urmare, fără abonamente ascunse.

Totuși, trebuie să vă avertizez asupra utilizării zilnice. Dacă porniți în această călătorie , ar putea fi tentant să petreceți timp nesfârșit configurând interfața și sistemul - dar nu este obligatoriu. Sfatul meu este: instalați-l, configurați funcțiile de bază și apoi pur și simplu începeți. Gradele de libertate sunt considerabil mai mari decât la orice alt sistem de operare, dar nu trebuie (și nu ar trebui) să le utilizați pe toate. Dacă ceva vă deranjează cu adevărat pe termen lung, puteți schimba cu ușurință acel lucru.

Concluzia

După aproape un an, nici măcar nu mai observ că folosesc Linux. Pentru mine, Linux este acum o a doua natură. Dar ceea ce m-a surprins în mod special în această perioadă a fost câți colegi au recunoscut că s-au gândit să treacă la un alt sistem – dar apoi au ezitat din cauza lipsei de experiență și a mediului Windows aparent stabil. Expresia „Spune-mi cum merge – apoi o să mă gândesc și eu la asta” a apărut remarcabil de des.

Motivele schimbării sunt variate și ușor de înțeles: protecția datelor, independența, costurile, sustenabilitatea – și nu în ultimul rând, sentimentul plăcut de a avea din nou controlul asupra propriilor instrumente de lucru.

Trecerea la Linux necesită deschidere, puțină răbdare și dorința de a îmbrățișa lucruri noi. Dar, după o scurtă perioadă de adaptare, lucrezi la fel ca înainte - doar mai relaxat, mai rapid și mai liber. Pentru mine, a fost pasul corect - profesional, tehnic și nu în ultimul rând ideologic. Ar trebui și putem părăsi cușca aurită. Și ar trebui să o facem împreună.

Sursa: https://osl.hypotheses.org/19779