Andrew Tanenbaum: „Windows este plin de erori pentru că nici măcar Microsoft nu îl înțelege în întregime” – Un interviu despre viitorul sistemelor de operare și filosofia open-source
Introducere: Omul care a inspirat Linux și a schimbat educația în informatică
Andrew S. Tanenbaum, unul dintre cei mai influenți oameni de știință în domeniul calculatoarelor, a revoluționat modul în care înțelegem și predăm sistemele de operare. Cunoscut pentru crearea MINIX, un sistem de operare educațional cu cod sursă deschis, Tanenbaum a inspirat o întreagă generație de dezvoltatori, inclusiv pe Linus Torvalds, creatorul nucleului Linux. La 81 de ani, Tanenbaum rămâne un critic ascuțit al arhitecturii sistemelor de operare moderne, în special a celor monolice, precum Windows, pe care le consideră pline de vulnerabilități și greu de întreținut.
MINIX, Linux și dezbaterile care au definit sistemele de operare moderne
De la Unix la MINIX: O revoluție educațională
În anii ’70 și ’80, sistemele de operare erau considerate complicate și închise, accesibile doar specialiștilor. Tanenbaum a schimbat acest lucru prin dezvoltarea MINIX, un sistem de operare gratuit și cu cod sursă deschis, creat special pentru fini educaționale.
- „Când Unix a fost eliberat universităților (versiunea V6), profesorul John Lions a scris un ghid care îl descrie linie cu linie. Mulți dintre noi predam cursuri de sisteme de operare folosind acest sistem. Dar în 1979, o licență a interzis utilizarea Unix în scopuri educaționale. Atunci am decis să scriu propria mea versiune a V7, împreună cu o carte, pentru ca studenții să poată învăța despre sistemele de operare”, explică Tanenbaum.
- MINIX a devenit baza pe care Linus Torvalds a construit Linux, unul dintre cele mai utilizate nuclee de sisteme de operare din lume. „Dacă MINIX nu ar fi existat, Linus ar fi scris un sistem de operare de la zero. În schimb, a studiat codul MINIX și cartea mea, ceea ce i-a dat cunoștințele necesare”, adaugă el.
Debatul Tanenbaum-Torvalds: Microkernel vs. Monolit
În 1992, Tanenbaum și Torvalds au avut o dezbate aprinsă despre arhitectura nucleului sistemelor de operare:
- Tanenbaum susținea un design modular, în care componentele sistemului interacționează prin interfețe bine definite, reducând riscul de erori și creșterea securității.
- Torvalds prefera un nucleu monolit, unde toate funcțiile sunt integrate într-un singur bloc, argumentând că acest lucru aduce performanțe superioare.
„Problema nu era microkernel vs. monolit, ci între sisteme construite din părți mici, modulare, și sisteme uriașe, ca un bol de spaghete, unde totul este interconectat și nimeni nu înțelege cum funcționează”, spune Tanenbaum.
De ce sistemele monolite sunt problematice?
- „Dacă ai actualizările automate activate pe telefon sau calculator, dezactivează-le două săptămâni și vezi câte aplicații necesită corecții pentru bug-uri. Probabil toate. Software-ul este plin de erori pentru că majoritatea sunt scrise ca o unitate uriașă. După un anumit punct, nimeni nu mai știe cum funcționează”, explică el.
- „Un bug într-un driver de sunet în Linux sau Windows poate provoca prăbușirea întregului sistem sau poate deschide o breșă de securitate. Într-un sistem modular, cel mai rău lucru pe care îl poate face un bug în driver-ul de sunet este să genereze sunete ciudate sau deloc sunet. Nu poate accesa discul sau rețeaua, așa că potențialul de pagubă este mult mai mic”.
Filosofia open-source și securitatea sistemelor
Open-source: O victorie sau o apropiere comercială?
Tanenbaum consideră că open-source nu este o victorie definitivă, ci un proces continuu de evoluție:
- „Android rulează pe Linux, iar iOS pe 4.4BSD, dar straturile superioare sunt proprietare. Companiile vor continua să folosească software open-source atunci când le economisește efortul de a-l recrea”.
- „Software-ul este o industrie ciudată: tot efortul este în dezvoltare, dar distribuirea nu costă nimic. Este mai mult ca cercetarea științifică: oamenii de știință publică descoperiri pentru ca alții să le folosească. Asta este analog cu open-source”.
Transparența în era modernă: Cazul Intel și MINIX
În 2017, s-a descoperit că Intel folosea MINIX în Management Engine, un subsistem care rulează pe milioane de procesoare fără cunoștința utilizatorilor.
- „Intel a venit la noi și ne-a cerut să facem MINIX mai mic, să folosească mai puțină memorie. Nu ne-au spus de ce. Am presupus că este pentru un chip de rețea sau grafică. Mai târziu, am aflat că l-au folosit în Management Engine. Mi s-a părut surprinzător, dar și un fel de compliment”, spune Tanenbaum.
- „Concluzia este că aproape niciun software comercial nu este transparent. Oare cine știe cu adevărat ce fac Facebook, Instagram, TikTok sau chiar Photoshop?”.
Windows: Un sistem plin de erori și vulnerabilități
De ce Windows este atât de nesigur?
Tanenbaum este categoric când vine vorba de Windows:
- „Windows are peste 100 de milioane de linii de cod în multiple limaje (C, C++, C#). Este plin de erori pentru că nici măcar Microsoft nu îl înțelege în întregime. Niciun angajat de la Microsoft nu înțelege nici 10% din Windows. Când un programator modifică o parte, este imposibil să știe ce efecte va avea asupra întregului sistem. De aceea sunt atât de multe bug-uri și parcheuri săptămânale. Iar fiecare parche introduce noi vulnerabilități”.
Viitorul sistemelor de operare: Modularitate vs. Performanță
- „Sistemele de operare masive, pe care nimeni nu le înțelege, sunt inerent nesigure. Hackerii sponsorizați de state au pătruns în infrastructuri critice din peste 80 de țări pentru că software-ul cheie, în special Windows, pierde date ca o sită”.
- „Linux a câștigat dezbaterile, pentru că majoritatea sistemelor sunt monolite. Dar, având în vedere cât de nesigure sunt, este oare o „victorie”? Poate că ar fi fost mai bine să facem totul modular, puțin mai lent, dar mult mai sigur”.
Concluzie: O chemare la schimbare
Andrew Tanenbaum rămâne un apărător al modularității și transparenței în dezvoltarea software-ului. Criticile sale la adresa sistemelor monolite, precum Windows, sunt un memento pentru industria IT că securitatea și stabilitatea ar trebui să primeze în fața performanței brute.
„Trebuie să ne gândim la software ca la o clădire: dacă fundația este slabă, totul se va prăbuși la un moment dat. Sistemele de operare moderne sunt ca turnuri uriașe construite pe nisip”, avertizează el.
Comentarii
Trimiteți un comentariu