ODF și formate proprietare: o comparație

 

Când creăm sau partajăm un document – ​​fie că este vorba de un text simplu, o foaie de calcul complexă sau o prezentare profesională – facem o alegere care depășește cu mult extensia fișierului. Acest lucru se datorează faptului că formatul ne oferă sau ne ia controlul asupra conținutului.

Această postare compară Open Document Format (ODF) cu formate proprietare precum DOCX, XLSX și PPTX. Comparația nu se referă doar la compatibilitate, ci și la libertate, securitate, costuri, transparență și viitorul nostru digital pe termen lung.

Am discutat deja despre ODF și vom continua să facem acest lucru până la cea de-a 10-a aniversare a sa ca standard ISO/IEC, în mai 2026, deoarece este singurul standard deschis disponibil utilizatorilor. Sperăm că un număr tot mai mare de utilizatori vor înțelege cât de important este pentru ei să îl utilizeze pentru a avea control complet și de durată asupra conținutului pe care l-au creat, adică pentru libertatea lor digitală, mai degrabă decât pentru cei dintre noi care îl susținem.
ODF este formatul nativ al LibreOffice și al altor programe care utilizează platforma tehnologică LibreOffice. Aceste programe oferă aceeași funcționalitate, flexibilitate, securitate, robustețe și interoperabilitate ca și aplicațiile care promovează formate proprietare, dar fără strategia de blocare.

De altfel, chiar și așa-numitele aplicații open-source (citiți licența lor AGPL pentru a înțelege de ce spunem „așa-numite”) gestionează documente în format ODF, dar continuă să promoveze propriile formate, împiedicând utilizatorii să aibă control deplin asupra conținutului lor – deoarece acest lucru le-ar pune în pericol strategia de afaceri.

Deci, ce sunt formatele proprietare?

Acestea sunt dezvoltate și controlate de o singură companie și sunt, de obicei, complet suportate doar în cadrul ecosistemului acelei companii. Exemple comune includ .docx, .xlsx și .pptx (Microsoft), precum și .pages, .numbers și .key (Apple) și .gdoc, .gsheet și .gslides (Google). Deși specificațiile pentru aceste formate pot fi publice, acest lucru nu înseamnă că sunt complet deschise, deoarece suportul este întotdeauna limitat de ceea ce permite furnizorul sau documentează și este dictat de strategiile lor comerciale.

Comparație între formatele ODF și cele proprietare

1. Control și dependență de furnizor

ODF

• Complet deschis și standardizat
• Oricine îl poate implementa sau utiliza fără restricții legale
• Utilizatorul, nu furnizorul de software, controlează documentele

Formate proprietare

• Proiectat și controlat de un singur furnizor
• Caracteristicile și comportamentul fișierelor se pot modifica fără notificare prealabilă
• Utilizatorii sunt adesea nevoiți să își actualizeze software-ul pentru a accesa documentele lor

Exemplu : Dacă Microsoft modifică modul în care DOCX gestionează fonturile încorporate sau stilurile personalizate, utilizatorii versiunilor mai vechi de software Microsoft sau ai aplicațiilor compatibile pot întâmpina dificultăți în vizualizarea sau citirea fișierelor.

2. Interoperabilitate și compatibilitate

ODF

• Proiectat având în vedere interoperabilitatea
• Promovează consecvența în formatare și comportament pe diferite platforme și programe software
• Facilitează dezvoltarea unui ecosistem multi-vendor

Formate proprietare

• Optimizat pentru performanță în cadrul software-ului furnizorului
• Implementările terțe se confruntă adesea cu probleme de compatibilitate
• Redarea fișierelor poate varia în funcție de platformă, în special pentru formatarea avansată

Exemplu : O foaie de calcul cu macrocomenzi complexe în format .xlsx care funcționează corect cu Excel s-ar putea să nu funcționeze sau să își piardă funcționalitatea atunci când este utilizată cu LibreOffice Calc sau Google Sheets.

3. Transparență și încredere

ODF

• Formatul este documentat și corespunde documentației
• Stocarea datelor este, de asemenea, documentată, iar utilizatorii controlează locația fișierelor lor.
• Nu există secrete sau metadate ascunse, iar fișierul XML este lizibil de către utilizator.

Formate proprietare

• Acestea pot conține metadate sau comportamente nedocumentate, iar fișierul XML nu poate fi citit de utilizator.
• Structura complexă și opacă a fișierelor poate crea probleme de securitate, iar locația fișierelor nu este controlată de utilizator.
• Nu este întotdeauna clar ce informații sunt încorporate (de exemplu, istoricul editărilor și comentariile)

Exemplu : un fișier DOCX poate conține metadate reziduale, cum ar fi numele autorilor, data și ora modificărilor și comentarii, chiar și după ce acestea au fost eliminate.

4. Conservarea digitală și accesul pe termen lung

ODF

• Conceput pentru compatibilitate, interoperabilitate și arhivare pe termen lung
• Recomandat de guverne (Regatul Unit, Taiwan, Olanda și Franța) și organizații supranaționale (UE, NATO)
• Deschis și pregătit pentru viitor, cu actualizări regulate din partea unui Comitet Tehnic cunoscut, supravegheat de OASIS

Formate proprietare

• Riscul de învechire a formatului (vă mai amintiți de .doc, .wps și .wpd?)
• Necesită versiuni specifice de software pentru a accesa fișierele mai vechi

Exemplu : o arhivă guvernamentală care utilizează ODF poate fi sigură că va putea accesa în continuare documente peste 20 de ani, în timp ce acest lucru nu este garantat de formatele proprietare, care sunt strâns legate de ciclurile de viață ale produselor corporative.

5. Sectorul public și obligațiile legale

Guvernele și instituțiile din întreaga lume ar trebui să treacă la standarde deschise pentru a asigura suveranitatea datelor și a reduce dependența de anumiți furnizori.

• Regatul Unit, Germania, Olanda și Taiwanul au lansat inițiative pentru promovarea ODF (Open Freedom Of Freedom)
• Strategia Uniunii Europene privind sursa deschisă recomandă utilizarea ODF în toate administrațiile publice
• Codul de administrare digitală al Italiei susține formatele deschise pentru documentele publice pentru a asigura accesibilitatea pe termen lung.

De ce? Deoarece datele publice ar trebui să fie deschise și accesibile, nu blocate în spatele unor plăți corporative sau al termenilor licenței.

6. Costuri și licențe

ODF

• Gratuit de utilizat și implementat
• Fără taxe de licență, costuri de abonament sau dependență de furnizor

Formate proprietare

• Aproape întotdeauna legat de software plătit (de exemplu, Microsoft 365)
• În unele cazuri, accesul necesită un cont cloud și/sau un abonament activ
• Există adesea restricții privind redistribuirea și conversia formatelor

Exemplu : Dacă o școală trece de la Microsoft Office la LibreOffice și adoptă formatul OpenDocument (ODF), poate economisi mii de euro la costurile licențelor fără a sacrifica funcționalitatea pentru elevi.

7. Inovație și sprijin comunitar

ODF

• Dezvoltat transparent de o comunitate globală
• Susținut de mai multe aplicații, atât open source, cât și proprietare
• Deschis la îmbunătățiri din partea oricui, sub supravegherea Comitetului Tehnic

Formate proprietare

• Inovația este centralizată și constrânsă de foaia de parcurs a companiei, iar dezvoltarea este închisă și netransparentă.
• Prioritățile funcțiilor sunt determinate de venituri și nu de nevoile utilizatorilor

Exemplu : Utilizatorii pot propune noi funcționalități pentru ODF, pot contribui cu cod și pot finanța dezvoltarea, toate acestea fără a fi nevoiți să aștepte ca prioritățile companiei să se alinieze cu ale lor.

Concluzie: De ce contează ODF

Alegerea ODF nu este legată de ideologie sau politică. Este o alegere care oferă utilizatorilor beneficii practice semnificative: control complet asupra datelor lor; independență față de instrumentele, strategiile și modelul de afaceri al unei singure companii; capacitatea de a accesa și partaja documente într-un mod mai fiabil pe orice platformă hardware sau sistem de operare; și suport pentru un ecosistem în care standardele deschise determină progresul, mai degrabă decât marjele de profit. ODF reprezintă transparență, libertate și deschidere către viitor. Încercați, este ușor și nu costă nimic. Descărcați LibreOffice și ați terminat.